Sindromul cauda equina
Ce este sindromul cauda equina?
Sindromul cauda equina (CES) este cunoscut și sub numele de stenoză lombosacrală degenerativă (DLSS) sau stenoză lombosacrală. Este o afecțiune neurologică cauzată de compresia rădăcinilor nervoase de la capătul măduvei spinării. Aceste rădăcini nervoase formează așa-numita cauda equina, care arată ca o coadă de cal și este responsabilă pentru alimentarea mușchilor și organelor din partea din spate a corpului.
Comprimarea rădăcinilor nervoase este cauzată, de obicei, de modificările degenerative ale coloanei vertebrale, în special la trecerea de la ultima vertebră lombară (L7) la prima vertebră sacrală (S1). Această tranziție este deosebit de mobilă și susceptibilă la semne de uzură, cum ar fi osteoartrita, hernia de disc sau pintenii osoși. Aceste modificări îngustează canalul spinal în care se desfășoară rădăcinile nervoase și provoacă o presiune mecanică asupra fibrelor nervoase. Acest lucru poate deteriora nervii și le poate afecta funcția.
Ce câini sunt afectați?
Sindromul cauda equina apare în principal la câinii mai în vârstă, care cântăresc peste 20 kg. O excepție este pudelul, care este, de asemenea, frecvent afectat. Dintre rasele de câini de talie mare, sunt afectați în special Ciobănescul german, Schnauzerul uriaș, Husky siberian, Dobermanul, Rottweilerul și Boxerul. Factorii genetici pot juca, de asemenea, un rol, de exemplu dacă un câine are o așa-numită vertebră de tranziție, care prezintă caracteristici structurale ale două secțiuni diferite ale coloanei vertebrale.
Cum recunoști sindromul cauda equina?
Sindromul cauda equina se manifestă prin diverse simptome, care pot varia în funcție de gravitatea și evoluția bolii. Cele mai frecvente semne sunt
- Durere la nivelul coloanei lombare, care se accentuează atunci când vă ridicați în picioare, săriți sau urcați scări
- Pierderea performanței, oboseală și apatie
- Târârea degetelor de la picioare sau împiedicarea cu labele posterioare
- Slăbiciune sau paralizie a picioarelor posterioare
- Incontinență de urină sau fecale
- Pierderea mișcării cozii sau paralizia cozii
- Pierderea mușchilor de la picioarele posterioare
- Spate ridicat sau poziție cocoșată
Simptomele pot apărea treptat sau brusc și se pot ameliora sau agrava din când în când. Ele sunt adesea interpretate greșit ca semne de îmbătrânire sau confundate cu alte boli, cum ar fi osteoartrita sau hernie de disc.
Cum se diagnostichează sindromul cauda equina?
Pentru a diagnostica sindromul cauda equina, un medic veterinar trebuie să efectueze un examen clinic amănunțit. Acesta include verificarea reflexelor, a sensibilității la durere și a forței musculare a membrelor posterioare. Câinele este, de asemenea, examinat pentru semne de incontinență sau leziuni nervoase.
Pentru a confirma diagnosticul, sunt necesare, de obicei, proceduri imagistice, cum ar fi radiografii, tomografie computerizată (CT) sau imagistică prin rezonanță magnetică (IRM). Acestea pot vizualiza modificările de la nivelul coloanei vertebrale și comprimarea rădăcinilor nervoase.
Cum se tratează sindromul cauda equina?
Tratamentul sindromului cauda equina depinde de gravitatea bolii și de starea generală a câinelui. Există două opțiuni: terapie conservatoare sau chirurgicală.
Terapia conservatoare constă în administrarea de analgezice și medicamente antiinflamatoare pentru a atenua simptomele. Fizioterapia poate ajuta, de asemenea, la îmbunătățirea mobilității și a musculaturii membrelor posterioare. Reducerea greutății la câinii supraponderali și ajustarea nivelurilor de activitate sunt, de asemenea, importante pentru a reduce tensiunea asupra coloanei vertebrale.
Terapia chirurgicală are ca scop eliminarea compresiei rădăcinilor nervoase și lărgirea canalului spinal. Există diferite tehnici chirurgicale pentru acest lucru, cum ar fi laminectomia, în care se îndepărtează o parte din arcul vertebral, sau foraminotomia, în care se măresc deschiderile pentru rădăcinile nervoase. În unele cazuri, joncțiunea lombo-sacrală este, de asemenea, rigidizată pentru a preveni o instabilitate suplimentară.
Tratamentul chirurgical are, de obicei, mai multe șanse de reușită decât tratamentul conservator, mai ales dacă simptomele sunt deja avansate. Cu toate acestea, este, de asemenea, asociat cu riscuri și costuri mai mari. Prin urmare, este necesar să se decidă ce metodă de tratament este cea mai potrivită pentru fiecare câine în parte.
Care este prognosticul pentru sindromul cauda equina?
Sindromul cauda equina este o boală cronică care nu poate fi vindecată. Cu toate acestea, tratamentul poate îmbunătăți calitatea vieții câinelui și poate încetini progresia bolii. Prognosticul depinde de diverși factori, cum ar fi vârsta, starea de sănătate, severitatea simptomelor și forma de tratament aleasă. De regulă, câinii cu terapie chirurgicală au un prognostic mai bun decât cei cu terapie conservatoare. Cu toate acestea, pot apărea complicații sau simptomele pot recidiva chiar și după operație.
Sindromul cauda equina este o afecțiune frecventă la câinii de talie medie și mare mai în vârstă, care poate duce la durere și paralizie în partea din spate a corpului. Este cauzată de comprimarea rădăcinilor nervoase de la capătul măduvei spinării din cauza modificărilor degenerative ale coloanei vertebrale. Diagnosticul se bazează pe un examen clinic și pe proceduri imagistice. Tratamentul constă în terapie conservatoare sau chirurgicală, în funcție de gravitatea și starea generală a câinelui. Prognosticul este variabil și depinde de diverși factori.
Autorii pornesc de la premisa că un veterinar trebuie consultat dacă un animal este bolnav și că medicamentele trebuie luate numai după consultarea unui medic sau a unui farmacist. Doar o examinare individuală poate conduce la un diagnostic și la o decizie de tratament.
Vă putem ajuta să găsiți cel mai apropiat veterinar → În acest fel