lupus eritematos sistemic

Cauze și factori de risc

Cauza exactă a LES nu este încă cunoscută, dar este o boală factorială în care diverși factori declanșatori pot duce la o boală clinic manifestă, de exemplu

• genetică
• infecțiile
• radiațiile UV
• medicamente

Unele rase sunt mai susceptibile de a dezvolta LES. Acestea sunt mai ales câini de talie medie spre mare, cum ar fi:

• Afghan Hound
• Beagle
• Collie
• Ciobănesc german
• Setter irlandez
• Nova Scotia Duck Tolling Retriever
• Câine ciobănesc englezesc vechi
• Poodle
• Câine ciobănesc din Shetland

Vârsta medie de apariție a bolii este de 5 ani, dar LES a fost raportat la câini cu vârsta de până la 6 luni. Într-un studiu, câinii masculi au fost mai frecvent afectați de LES decât câinii femele.

Simptome și semne

Simptomele LES pot apărea brusc sau treptat. Acestea depind de părțile corpului pe care sistemul imunitar le atacă. Semnele de LES se pot agrava sau îmbunătăți în timp - câinele dumneavoastră se poate simți mai bine, apoi mai rău, apoi din nou mai bine. De asemenea, pot apărea mai multe semne pe măsură ce LES progresează.

Simptomele tipice includ

• Letargie
• Scăderea apetitului
• Șchiopătat care se deplasează de la un membru la altul
• Modificări ale pielii care pot include roșeață, subțiere, ulcere localizate, pierderea pigmentării și subțierea sau pierderea blănii
• febră
• Ulcere la nivelul joncțiunilor dintre piele și membrana mucoasă (de exemplu, pe buze)
• Mărirea ganglionilor limfatici
• splină mărită
• ficat mărit
• Durere musculară
• atrofie musculară
• Probleme cu sistemul nervos

Diagnostic și tratament

Diagnosticul de LES poate fi dificil și îndelungat din cauza simptomelor uneori nespecifice. Nu există un singur test care să poată identifica în mod clar LES, astfel încât trebuie excluse alte cauze posibile. Acestea includ

• leishmanioza
• pioderma muco-cutanată (infecții cutanate)
• Limfomul epiteliotropic (o formă de cancer de piele)
• Alte boli autoimune

Pentru a diagnostica LES, medicul veterinar va efectua un examen clinic amănunțit și va solicita diverse teste, cum ar fi

• număr de sânge
• chimia sângelui
• analiza urinei
• testul anticorpilor antinucleari (ANA)
• testul factorului reumatoid
• Biopsii ale țesuturilor afectate

Tratamentul LES depinde de sistemele de organe care sunt afectate. Scopul principal este suprimarea sistemului imunitar și reducerea inflamației. Imunosupresoarele precum corticosteroizii (de exemplu, prednisolonul) sau citostaticele (de exemplu, azatioprina) sunt utilizate de obicei în acest scop. Doza și durata medicației trebuie ajustate individual pentru a minimiza efectele secundare și a menține calitatea vieții.

În plus față de terapia medicamentoasă, pot fi necesare și alte măsuri, cum ar fi

• odihnă și activitate limitată dacă articulațiile sunt inflamate
• protecția împotriva razelor solare dacă pielea este sensibilă
• O dietă adaptată, de înaltă calitate, dacă rinichii sunt afectați
• analgezice, dacă este necesar

Prognostic și prevenire pe termen lung

LES este o boală cronică care nu poate fi vindecată. Prognosticul depinde de gravitatea și amploarea afectării organelor. Unii câini pot duce o viață relativ normală cu un tratament adecvat, în timp ce alții pot dezvolta complicații grave care pot duce la deces.

Prevenirea LES este dificilă, deoarece cauza exactă este necunoscută. Se recomandă să nu se înmulțească câini cu LES sau cu antecedente familiale de LES pentru a reduce riscul de moștenire. De asemenea, trebuie să vă examinați câinele în mod regulat și să urmăriți eventualele semne ale LES. Dacă observați o schimbare în comportamentul sau aspectul câinelui dumneavoastră, trebuie să consultați un medic veterinar cât mai curând posibil.