Campylobacter

Ce sunt Campylobacter?

Campylobacter sunt bacterii aerobe sau microaerofile, gram-negative, în formă de spirală și de tijă mobilă. Acestea se găsesc ca bacterii comensale în cavitatea bucală, tractul genital și intestinele multor animale, inclusiv câini. Cu toate acestea, ele pot fi găsite și în mediu (de exemplu, în apă sau în carnea crudă).

Există diferite tipuri de Campylobacter care sunt importante la câini:

• Campylobacter jejuni: acesta este cel mai frecvent tip care provoacă inflamații intestinale (enterită) la câini.
• Campylobacter upsaliensis: Această specie este mai puțin frecventă, dar poate duce, de asemenea, la enterită.
• Campylobacter fetus: această specie este rară la câini, dar poate duce la boli extraintestinale grave, cum ar fi inflamarea inimii, a vaselor de sânge sau a nervilor.

Cum se infectează câinii cu Campylobacter?

Câinii pot fi infectați cu Campylobacter dacă intră în contact cu fecalele unui animal sau om infectat. Acest lucru se poate întâmpla, de exemplu, dacă ling sau adulmecă obiecte contaminate sau dacă mănâncă animale infectate (de exemplu, păsări sau viermi).

O altă sursă posibilă de infecție este carnea crudă sau insuficient gătită, în special carnea de pui, ficatul sau tripa. Alimentele sau apa care conțin lapte pot fi, de asemenea, contaminate cu Campylobacter.

Ce simptome prezintă câinii cu Campylobacter?

Majoritatea câinilor nu prezintă niciun simptom dacă au Campylobacter în intestine. Ei sunt așa-numiții purtători asimptomatici. Cu toate acestea, unii câini se pot îmbolnăvi, în special câinii tineri sub vârsta de 6 luni care nu au încă o protecție suficientă împotriva anticorpilor.

Simptomele campilobacteriozei sunt

• Diaree: diareea este de obicei moale sau apoasă și poate conține sânge sau mucus. Aceasta apare de obicei în mod acut și durează aproximativ 10 zile.
• Febră: temperatura corpului poate crește peste 39 °C.
• Durere abdominală: abdomenul poate fi sensibil și poate apărea balonat.
• Vărsături: Unii câini pot vomita, ceea ce poate duce la pierderea de lichide.
• Pierderea apetitului: Câinii mănâncă mai puțin sau nu mănâncă deloc.
• Stare generală de rău: Câinii sunt apatici, obosiți și fără vlagă.

În cazuri rare, pot apărea și simptome extraintestinale, de ex:

• Probleme cardiace: inflamația mucoasei interne a inimii (endocardită) sau a pericardului (pericardită) poate duce la sufluri cardiace, aritmie cardiacă sau insuficiență cardiacă.
• Probleme nervoase: Inflamația rădăcinilor nervoase (poliradiculoneurită) poate duce la paralizia picioarelor sau a feței. Aceasta este cunoscută și sub numele de sindrom Guillain-Barré.
• Probleme articulare: Inflamația articulațiilor (artrită) poate duce la umflături, durere și restricționarea mișcărilor.
• Probleme ale tractului urinar: Inflamația tractului urinar (cistită) poate duce la sânge în urină și la urinare frecventă sau dureroasă.
• Probleme pancreatice: Inflamația pancreasului (pancreatită) poate duce la vărsături, diaree, febră și dureri abdominale.
• Avortul: Cățelele gestante își pot pierde puii.

Cum este diagnosticată campilobacterioza?

Pentru a diagnostica campilobacterioza, medicul veterinar trebuie să examineze o probă de materii fecale de la câine. Acest lucru se poate face în diferite moduri:

• Detectarea directă a agentului patogen: Folosind o tehnică specială numită reacție în lanț a polimerazei (PCR), materialul genetic al bacteriei poate fi detectat în fecale. Aceasta este cea mai rapidă și mai precisă metodă.
• Detectarea microscopică: utilizând un microscop cu câmp întunecat sau cu contrast de fază, medicul veterinar poate identifica bacteriile tipice în formă de spirală în frotiul fecal proaspăt. Aceasta este o metodă simplă și necostisitoare, dar nu foarte sensibilă.
• Detectarea prin cultură: utilizând un mediu de cultură special, medicul veterinar poate izola și multiplica bacteriile din fecale. Aceasta este o metodă foarte sensibilă, dar consumatoare de timp și costisitoare.

Cum se tratează campilobacterioza?

Majoritatea câinilor cu campilobacterioză se vindecă singuri, fără a fi nevoie de un tratament special. Este important ca aceștia să bea suficiente lichide pentru a evita deshidratarea. Medicul veterinar poate administra câinelui o perfuzie sau o băutură electrolitică specială în acest scop.

Dacă câinele este foarte bolnav sau are simptome extraintestinale, veterinarul îi poate administra și antibiotice. Alegerea antibioticului depinde de tipul de bacterie și de sensibilitatea acesteia. Antibioticele utilizate în mod obișnuit includ eritromicina, metronidazolul sau enrofloxacina.

În plus, medicul veterinar poate da câinelui și alte medicamente pentru a atenua simptomele, cum ar fi

• Analgezice: pentru a reduce durerea abdominală, medicul veterinar poate administra câinelui un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS), cum ar fi carprofen sau meloxicam.
• Probiotice: Pentru a susține flora intestinală, medicul veterinar îi poate administra câinelui un preparat care conține bacterii benefice precum Enterococcus faecium sau Lactobacillus acidophilus.
• Schimbarea hranei: Pentru a proteja intestinele, medicul veterinar poate recomanda o hrană ușor digerabilă, cu puține grăsimi și fibre.

Cum poate fi prevenită campilobacterioza?

Pentru a reduce riscul de campilobacterioză, trebuie să respectați câteva măsuri de igienă, cum ar fi

• Îndepărtarea fecalelor: trebuie să îndepărtați și să eliminați în mod regulat fecalele câinelui dumneavoastră din grădină sau din locurile publice. Ar trebui să purtați mănuși sau să vă spălați bine pe mâini după aceea.
• Verificarea calității alimentelor: Nu ar trebui să îi dați câinelui dumneavoastră carne crudă sau stricată, ci doar hrană de înaltă calitate din surse demne de încredere. Dacă doriți să îi dați câinelui carne crudă, ar trebui să o congelați sau să o fierbeți în prealabil.
• Verificați calitatea apei: Nu trebuie să îi dați câinelui dumneavoastră apă stagnantă sau contaminată, ci doar apă proaspătă și curată dintr-un castron curat.
• Evitați contactul cu animalele infectate: Trebuie să aveți grijă ca câinele să nu aibă contact cu animale infectate, în special păsări sau rozătoare. Dacă câinele a mâncat astfel de animale, trebuie dus la medicul veterinar.