Probleme pancreatice

Pancreatită (inflamația pancreasului)

Pancreatita este o inflamație acută sau cronică a pancreasului cauzată de activarea prematură a enzimelor digestive din glanda în sine. Aceasta duce la digestia pancreasului și la deteriorarea altor organe în acest proces. Pancreatita poate pune viața în pericol și necesită tratament veterinar imediat.

Simptome

Simptomele pancreatitei pot varia în funcție de gravitate și progresie. Cele mai frecvente semne includ

• pierderea apetitului
• vărsături
• diaree
• dureri abdominale
• febră
• slăbiciune
• deshidratare
• icter

Cauze

Cauza exactă a pancreatitei este adesea necunoscută, dar există anumiți factori care pot crește riscul, cum ar fi

• Dieta bogată în grăsimi
• obezitatea
• Traumatisme abdominale
• infecții
• Medicamente (de exemplu, cortizon sau antibiotice)
• Tulburări hormonale (de exemplu, sindromul Cushing sau diabetul zaharat)

Diagnosticul

Diagnosticul de pancreatită se bazează pe istoricul medical al pacientului, pe examenul clinic și pe diverse analize de sânge care măsoară nivelurile de enzime specifice (lipază și amilază) sau biomarkeri (cPLI sau fPLI). O ecografie poate ajuta, de asemenea, la evaluarea pancreasului și a altor organe.

Tratamentul

Tratamentul pentru pancreatită vizează reducerea inflamației, ameliorarea durerii și stabilizarea echilibrului fluidelor și electroliților. Acesta include:

• perfuzii de lichide
• analgezice
• Antibiotice (pentru infecția bacteriană)
• antiemetice (împotriva vărsăturilor)
• Protectori ai stomacului
• post (timp de 24 până la 48 de ore)
• Dieta specială (săracă în grăsimi, ușor digerabilă, îmbogățită cu vitamine și minerale)

Durata tratamentului depinde de starea câinelui, dar poate dura de la câteva zile la săptămâni. În cazurile severe, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru a îndepărta țesutul necrotic sau pentru a trata complicații precum abcesele sau pseudochisturile.

Prognostic

Prognosticul pancreatitei depinde de severitatea bolii, de răspunsul la tratament și de apariția complicațiilor. Pancreatita acută are un prognostic mai bun decât pancreatita cronică, care poate duce la leziuni ireversibile ale pancreasului. Unii câini pot fi mai susceptibili la inflamații ulterioare după pancreatită și trebuie să urmeze o dietă specială pe viață.

Insuficiența pancreatică exocrină (EPI)

Insuficiența pancreatică exocrină, sau EPI, este o afecțiune cronică în care pancreasul nu produce suficiente enzime digestive pentru a descompune alimentele din intestin. Acest lucru duce la o absorbție inadecvată a nutrienților, pierdere în greutate, diaree și balonare. EPI nu poate fi vindecată, dar cu un tratament adecvat, calitatea vieții câinelui poate fi îmbunătățită.

Simptome

Simptomele EPI pot varia în funcție de severitatea și durata afecțiunii. Cele mai frecvente semne includ

• Pierderea în greutate în ciuda unui apetit bun
• Mâncări mari (polifagie)
• sete mare (polidipsie)
• cantități mari de urină (poliurie)
• diaree grasă, urât mirositoare
• Flatulență
• zgomote abdominale
• Pierderea blănii
• slăbiciune
• anemie

Cauze

Cea mai frecventă cauză a EPI este atrofia idiopatică a pancreasului, care apare în special la anumite rase, cum ar fi ciobănescul german, Collie și Chow Chow. Aceasta duce la o pierdere a celulelor care produc enzimele digestive, fără a se cunoaște o cauză clară. Alte cauze posibile ale EPI sunt

• pancreatită cronică
• malformații congenitale ale pancreasului
• Tumori ale pancreasului
• Infecții ale pancreasului

Diagnosticul

Diagnosticul unei EPI se bazează pe istoricul medical al pacientului, pe examinarea clinică și pe un test de sânge special care măsoară nivelul de imunoreactivitate asemănătoare tripsinei (TLI). Un nivel scăzut al TLI indică o EPI. Alte teste de sânge pot ajuta, de asemenea, la determinarea nivelului de vitamina B12, a nivelului de acid folic și a nivelului de cobalamină, care sunt adesea alterate în EPI. Un examen fecal poate fi, de asemenea, util pentru a exclude alte cauze ale diareei.

Tratament

Tratamentul EPI constă în înlocuirea enzimelor digestive lipsă cu preparate speciale care se adaugă la furaje. Aceste preparate conțin de obicei pulbere pancreatică de porc sau de vită, care conține amilază, lipază și protează. Doza trebuie ajustată individual, în funcție de modul în care câinele răspunde la terapie. În plus față de preparatele enzimatice, poate fi, de asemenea, necesar să se administreze câinelui suplimente alimentare suplimentare, cum ar fi

• Vitamina B12 (pentru deficitul de cobalamină)
• Acid folic (pentru deficitul de acid folic)
• Antibiotice (pentru creșterea excesivă a bacteriilor în intestinul subțire)
• Probiotice (pentru îmbunătățirea florei intestinale)

Dieta câinelui joacă, de asemenea, un rol important în tratamentul EPI. Hrana trebuie să fie de înaltă calitate, ușor digerabilă și săracă în grăsimi. Câinele ar trebui să fie hrănit în mai multe mese mici pe parcursul zilei.

Prognostic

Prognosticul unei EPI depinde de severitatea bolii, de răspunsul la tratament și de apariția complicațiilor. EPI nu este vindecabilă, dar cu terapie pe tot parcursul vieții câinele poate duce o viață normală. Cu toate acestea, unii câini pot fi mai sensibili la infecții sau la alte boli.