Skip to main content

Lichid cefalorahidian

O reprezentare a lui Lichid cefalorahidian

Lichidul cefalorahidian (LCR) este un lichid transparent, incolor care înconjoară și protejează creierul și măduva spinării câinelui dumneavoastră. De asemenea, acesta servește ca mijloc de transport pentru nutrienți și produse reziduale între sânge și sistemul nervos. În acest articol veți afla mai multe despre funcția, examinarea și bolile LCR la câini.

Funcția LCR

LCR are mai multe funcții importante pentru sistemul nervos al câinelui dumneavoastră. Acesta:

  • Protejează creierul și măduva spinării de lovituri și leziuni
  • Reglează presiunea din craniu și din canalul spinal
  • Protejează împotriva infecțiilor și inflamațiilor
  • Furnizează oxigen, glucoză și alți nutrienți celulelor nervoase
  • Îndepărtează produsele reziduale și toxinele din sistemul nervos

LCR este produs în mod constant în celule speciale, plexul coroid, care sunt situate în ventriculele (cavitățile) creierului. De acolo, acesta circulă prin creier, prin canalul spinal și prin spațiul subarahnoidian (spațiul dintre meninge). LCR este apoi reabsorbit în venele situate la suprafața creierului.

Examinarea LCR

Examinarea LCR poate oferi informații importante despre sănătatea sistemului nervos al câinelui dumneavoastră. O cantitate mică de LCR este prelevată din canalul spinal sau din craniu, de obicei sub anestezie sau sedare. Această procedură este cunoscută sub numele de puncție lombară sau puncție cisternală. LCR extras este apoi analizat în laborator pentru diferiți parametri, cum ar fi

  • Culoarea și claritatea : LCR trebuie să fie limpede și incolor. Înnorarea sau decolorarea pot indica o infecție, o sângerare sau o inflamație.
  • Numărul decelule și diferențierea : LCR ar trebui să conțină doar câteva celule, în principal limfocite (un tip de celule albe din sânge). Un număr crescut de celule sau o modificare a tipurilor de celule poate indica o infecție, o inflamație, o boală tumorală sau o boală autoimună.
  • Proteine : LCR ar trebui să aibă un conținut scăzut de proteine. Un conținut crescut de proteine poate indica o barieră hemato-encefalică perturbată, o inflamație, o infecție sau o boală tumorală.
  • Glucoză : LCR trebuie să aibă un conținut de glucoză similar cu cel din sânge. Un nivel scăzut de glucoză poate indica o infecție bacteriană sau o boală tumorală.
  • Cultură bacteriologică și sensibilitate : LCR trebuie să fie steril. O cultură bacteriologică poate detecta prezența bacteriilor și poate determina sensibilitatea acestora la antibiotice.
  • Citologie : Citologia este examinarea microscopică a celulelor din LCR. Aceasta poate oferi informații despre tipul și originea unei boli, cum ar fi inflamația, infecția sau boala tumorală.

Boli ale LCR la câini

Există diverse boli care pot afecta LCR la câini. Unele dintre acestea sunt

  • Meningita: o inflamație a meningelor, cauzată de obicei de o infecție bacteriană. Simptomele pot include febră, dureri de gât, rigiditate, convulsii și tulburări de conștiință. Tratamentul constă în antibiotice și medicamente antiinflamatoare.
  • Encefalită: o inflamație a creierului, cauzată de obicei de o infecție virală. Simptomele pot include febră, dureri de cap, modificări de comportament, convulsii și tulburări de conștiență. Tratamentul constă în medicație antivirală și antiinflamatoare.
  • Hidrocefalie : O acumulare de LCR în exces în creier care duce la creșterea presiunii în craniu. Cauzele pot fi congenitale sau dobândite. Simptomele pot include o fontanelă mărită (locul moale de pe capul unui cățeluș), o frunte mărită, scăderea inteligenței, tulburări de vedere și convulsii. Tratamentul constă în drenarea excesului de LCR prin intermediul unui șunt sau al unei terapii medicamentoase.
  • Leziuni ale măduvei spinării: Leziuni ale măduvei spinării cauzate de un accident, o rană prin înjunghiere, o tumoare sau o inflamație. Simptomele pot include durere, paralizie, incontinență și șoc. Tratamentul constă în stabilizarea pacientului, ameliorarea durerii și terapie chirurgicală sau medicamentoasă.

Autorii pornesc de la premisa că un veterinar trebuie consultat dacă un animal este bolnav și că medicamentele trebuie luate numai după consultarea unui medic sau a unui farmacist. Doar o examinare individuală poate conduce la un diagnostic și la o decizie de tratament.

Vă putem ajuta să găsiți cel mai apropiat veterinar → În acest fel