Skip to main content

Grupa sanguină

O reprezentare a lui Grupa sanguină

Grupa sanguină este un termen care descrie diferitele caracteristici ale globulelor roșii din sânge care sunt determinate de genele unui câine. Aceste caracteristici sunt denumite și antigene și pot duce la complicații în timpul unei transfuzii de sânge dacă nu corespund cu cele ale primitorului.

Care sunt diferitele grupe sanguine la câini?

La câini, grupele sanguine se numesc antigene eritrocitare canine (DEA) și sunt etichetate cu un număr. Există mai mult de 20 de grupe sanguine diferite la câini, dar cele mai importante sunt DEA 1.1 pozitiv și DEA 1.1 negativ, deoarece sunt cele mai frecvente și pot provoca cea mai puternică reacție.

DEA 1.1 pozitiv înseamnă că celulele roșii din sânge poartă acest antigen, în timp ce DEA 1.1 negativ înseamnă că nu îl poartă. Grupa de sânge este determinată printr-un simplu test de sânge care poate fi efectuat într-un cabinet veterinar sau într-un laborator.

Când are nevoie un câine de o transfuzie de sânge?

Un câine poate avea nevoie de o transfuzie de sânge din diverse motive, de exemplu:

  • În cazul unui accident sau al unei răniri care duce la o pierdere severă de sânge
  • În cazul unei boli care afectează producția sau funcția globulelor roșii, cum ar fi anemia sau otrăvirea
  • în cazul unei operații la care se așteaptă un nivel ridicat de pierdere de sânge sau în care este necesară respirația artificială

O transfuzie de sânge poate salva viața unui câine prin îmbunătățirea transportului de oxigen în organism și stabilizarea circulației.

Cum funcționează o transfuzie de sânge?

Transfuzia de sânge este o procedură medicală prin care unui câine i se transfuzează sânge de la un alt câine. Se introduc două catetere venoase, unul în donator și unul în primitor. Sângele donatorului este apoi canalizat în recipient prin intermediul unui tub și al unui filtru.

Cantitatea și durata transfuziei depind de diverși factori, cum ar fi greutatea primitorului, starea de sănătate și gravitatea pierderii de sânge. În timpul transfuziei, ambii câini sunt monitorizați pentru a recunoaște și trata eventualele efecte secundare sau complicații.

Cât de importantă este compatibilitatea grupelor sanguine?

Compatibilitatea grupei sanguine este un aspect important al unei transfuzii de sânge, deoarece reduce riscul de reacții transfuzionale. Reacțiile transfuzionale sunt răspunsuri imunitare nedorite ale organismului la antigenele străine din sângele donatorului, care pot duce la simptome precum febră, frisoane, vărsături, diaree, dificultăți de respirație sau șoc.

Pentru a asigura compatibilitatea, sângele donatorului ar trebui să aibă, în mod ideal, aceeași grupă sanguină ca sângele primitorului sau cel puțin să nu conțină niciun antigen la care primitorul are anticorpi. Anticorpii sunt proteine din plasma sanguină care pot recunoaște și distruge antigenele străine.

Spre deosebire de oameni sau pisici, câinii nu au anticorpi naturali împotriva altor grupe de sânge. Aceasta înseamnă că o primă transfuzie decurge de obicei fără probleme, indiferent de grupa sanguină a donatorului. Cu toate acestea, o primă transfuzie poate duce la dezvoltarea de anticorpi la primitor împotriva sângelui donatorului și, astfel, la sensibilizarea la transfuziile ulterioare.

Prin urmare, este important să se efectueze un test de compatibilitate înainte de orice transfuzie ulterioară pentru a se asigura că nu are loc nicio reacție anticorp-antigen. Acest test se mai numește și crossmatch și constă în amestecarea unei cantități mici de sânge de la donator cu o cantitate mică de sânge de la primitor și observarea dacă apar aglomerări sau hemoliză (distrugerea globulelor roșii).

Grupul sanguin DEA 1.1 este cel mai critic, deoarece poate declanșa cea mai puternică reacție. Dacă un câine DEA 1.1 negativ primește o transfuzie de la un câine DEA 1.1 pozitiv, acesta poate dezvolta hemoliză acută, care poate pune viața în pericol. Invers, o cățea DEA 1.1 pozitiv care a primit o transfuzie de la un câine DEA 1.1 negativ își poate pune în pericol puii dacă aceștia sunt DEA 1.1 pozitiv. Anticorpii mamei pot fi transferați la căței prin placentă sau prin laptele matern și pot provoca izoeritroliză neonatală, care duce, de asemenea, la hemoliză.

Cum îmi pot înregistra câinele ca donator de sânge?

Dacă doriți să vă înregistrați câinele ca donator de sânge, trebuie să îndepliniți o serie de cerințe pentru a vă asigura că acesta este sănătos și nu prezintă niciun risc pentru primitor. Cerințele pot varia în funcție de clinica veterinară sau de banca de sânge, dar acestea sunt, de obicei

  • câinele dumneavoastră trebuie să aibă între 1 și 8 ani
  • câinele dumneavoastră trebuie să cântărească cel puțin 25 kg
  • câinele dumneavoastră trebuie să fie vaccinat și deparazitat în mod regulat
  • câinele dumneavoastră nu trebuie să sufere de boli infecțioase precum leishmanioza, babesioza sau ehrlichioza
  • câinele dumneavoastră nu trebuie să ia medicamente care pot afecta sângele
  • câinele dumneavoastră trebuie să aibă un caracter bun și să se comporte calm

Dacă câinele dumneavoastră îndeplinește aceste criterii, puteți afla de la o clinică veterinară sau de la o bancă de sânge din zona dumneavoastră dacă acestea acceptă donații de sânge și cum vă puteți înregistra. Va trebui apoi să completați un chestionar și să vă supuneți câinele unui control de sănătate, care îi va determina și grupa sanguină.

O donare de sânge durează între 15 și 20 de minute și este nedureroasă pentru câinele dumneavoastră. Acesta va primi o injecție cu un sedativ ușor și va fi conectat la o perfuzie. După donare, i se va da o recompensă și multă apă. Apoi trebuie să se odihnească pentru restul zilei și să nu facă nicio activitate obositoare.

 

Donarea de sânge este un gest nobil care poate salva viețile altor câini. Dacă vă decideți să faceți acest lucru, ar trebui să vă puneți câinele să doneze în mod regulat, aproximativ la fiecare trei luni. Cu toate acestea, trebuie să fiți, de asemenea, conștienți de posibilele efecte secundare, cum ar fi oboseala, pierderea poftei de mâncare sau umflarea la locul injecției.


Autorii pornesc de la premisa că un veterinar trebuie consultat dacă un animal este bolnav și că medicamentele trebuie luate numai după consultarea unui medic sau a unui farmacist. Doar o examinare individuală poate conduce la un diagnostic și la o decizie de tratament.

Vă putem ajuta să găsiți cel mai apropiat veterinar → În acest fel